marți, 10 august 2010

Şi nu`mi pare rău pentru nimic.


Nu`mi pare rău pentru că am pierdut timpul cu oameni care nu meritau, nu merită şi nici nu vor merita vreodată.Nu`mi pare rău pentru fiecare carte sau revistă proastă citită, pentru fiecare film jalnic urmărit sau pentru vreo melodie patetică pe care am ascultat`o.Nu`mi pare rău pentru orele(sau mai bine zis zilele ) petrecute pe drum.Nu`mi pare rău pentru niciun loc nou pe care l`am văzut şi cu atât mai puţin pentru niciun om nou pe care l`am cunoscut.Nu`mi pare rău de orele pierdute stând şi visând la nimicuri şi la …nimicuri.Nu`mi pare rău pentru nici o nebunie pe care am făcut`o sau mult mai des pentru abţinerea de a face una.

Nu`mi pare rău, şi asta pentru că din fiecare am avut câte ceva de invăţat.Nu ştiu cu exactitate ce, dar fiecare lucru mărunt, mai bun sau mai rău, m`a influenţat,m`a învăţat să disting binele de rău şi m`a făcut să devin ceea ce sunt acum.Ar putea fi considerat narcisism, dar având în vedere că nu cunosc o “eu” mai bună mă rezum la a mă mulţumi cu ceea ce sunt.Şi de accea nu`mi pare rău pentru nimic, sau aproape nimic..