Cea mai frumoasa vara..

Cea mai frumoasa vara..cliseu, stiu…dar e normal intr`un fel.Pentru ca pe masura ce cresti apreciezi altfel lucrurile, timpul, persoanele din jurul tau.A fost vara multor lucruri minunate, a multor lacrimi si a multor experiente.Am jucat “macao greu” la greu, am calatorit(putin ce`i drept, dar am facut`o), am cunoscut persoane noi si interesante, am mancat inghetata cu capsuni si prune, am ras, am plans, am citit carti, am vazut filme, am facut poze, si poate cel mai important am fost doi .(asa cum mi`ai promis)Odata cu vara s`au terminat unele lucruri, dar au aparut altele.
Acum astept cea mai frumoasa vara, din nou..

Şi nu`mi pare rău pentru nimic.

Nu`mi pare rău pentru că am pierdut timpul cu oameni care nu meritau, nu merită şi nici nu vor merita vreodată.Nu`mi pare rău pentru fiecare carte sau revistă proastă citită, pentru fiecare film jalnic urmărit sau pentru vreo melodie patetică pe care am ascultat`o.Nu`mi pare rău pentru orele(sau mai bine zis zilele ) petrecute pe drum.Nu`mi pare rău pentru niciun loc nou pe care l`am văzut şi cu atât mai puţin pentru niciun om nou pe care l`am cunoscut.Nu`mi pare rău de orele pierdute stând şi visând la nimicuri şi la …nimicuri.Nu`mi pare rău pentru nici o nebunie pe care am făcut`o sau mult mai des pentru abţinerea de a face una.

Nu`mi pare rău, şi asta pentru că din fiecare am avut câte ceva de invăţat.Nu ştiu cu exactitate ce, dar fiecare lucru mărunt, mai bun sau mai rău, m`a influenţat,m`a învăţat să disting binele de rău şi m`a făcut să devin ceea ce sunt acum.Ar putea fi considerat narcisism, dar având în vedere că nu cunosc o “eu” mai bună mă rezum la a mă mulţumi cu ceea ce sunt.Şi de accea nu`mi pare rău pentru nimic, sau aproape nimic..

You and me.

Ar trebui sa scriu ceva despre tine , dar nu o s`o fac.Nu, pentru ca tu te cunosti cel mai bine, eu mai am multe de descoperit.In plus, nu ai avea nevoie de cuvintele mele.Esti my Funshine si atat.

Ar trebui sa scriu ceva despre mine, dar nu o s`o fac.Nu, pentru ca iti ofer tie privilegiul de a ma cunoaste, de a descoperi cele mai indepartate viscere ale sufletului meu de unul singur.In plus, stii ca eu as fii prea modesta, sau prea putin.

Ar trebui sa scriu ceva despre noi...

Doar taci.

Pe mine lasă`mă să trăiesc sau îngropă`mă în braţele tale.

Photography for Charity

18 HOPES by various artists | BOOK INFO

Definitiv si irevocabil.

Sti ce?Trec la nivelul urmator.Nu imi mai pasa.Ard si ultima bucatica din tine si ma eliberez definitiv si irevocabil.Ma asteapta alte momente frumoase si alte dezamagiri.Poate am facut`o mai demult.Nu stiu.Dar stiu ca acum e ultima oara.De ce ? Pentru ca merit ceva mai bun.Poate si tu, dar asta ramane de vazut.

Sa nu uitam de zapada si de leagan, de cirese, de zambet si de NOI.

Multumesc si ADIO.

“Fatacareacrezutintine”

acid.

Imi amintesc zgomotul, fumul si scarile
Dezamagirea care a durat doar un moment
Cuvantul care a pornit motorul
Dar si mirosul dulce de caramel.

Imi amintesc lumina obositoare
Inghesuiala sufocanta
Gustul lamaii acidulat
Si provocarea pe care am acceptat`o.

Imi amintesc zgomotul, fumul si scarile.

Da si nu.

Nu e ciudat cum incepe totul?Cum parintii nostri hotarasc, sau nu, nasterea noastra, iar mai apoi numele,care ne place sau nu .Cum ne sunt alese poreclele.Cum ne alegem culoarea preferata sau alte lucruri care ajung sa ne defineasca.Cum cunoastem o persoana ca mai apoi legam o prietenie de durata.Cum incepem o relatie.Cum pornim spre un nou drum.Cum trecem prin viata.Cum ne descoperim pe noi insine, dar si pe ceilalti.Cum locurile si oamenii pe care ii intalnim ne influenteaza, chiar daca intr`o masura mai mica.

Dar probabil nu mai e atat de ciudat cum se termina.

Muzica doare?

Iti amintesti acea melodie? Melodia pe care o ascultam singura, intinsa pe canapeaua aceea ciudata si in care imi ingropam melancolia.Melodia care ma facea sa fiu trista, desi ar fi trebuit sa fiu cea mai fericita (aveam motive, sau cel putin asa stiam).Probabil, am presimtit ce va urma.Am presimtit ca acea noapte nu a fost sa fie asa cum as fi vrut.Si am presimtit si finalul, care oricum nu putea fi fericit dupa cum ai spus chiar tu.
Ai venit sa vezi ce se intampla, sa ma consolezi, dar probabil ai stat si ai ascultat melodia fara sa simti ceva.Probabil nici nu ti`o mai amintesti.Te gandeai la ea.
Stii ca lacrimile care aluneca pe gat gadila? Nu sti.Dar stai, cand ai stiut tu ceva??

Nu iubesc in parti.

Am crescut sub ochii tai.In ultimul timp, desi niciunul din noi nu a realizat, eu m`am maturizat.Nu stiu ce ai facut tu, pentru ca oricat de mult doare eu nu te cunosc.Stiu totul si in acelasi timp nimic despre tine.Esti doar o himera, honey.Te`am iubit si asta mi`a alimentat maturizarea.Am fost fericita.nu.Cea mai fericita.Acum cand am fost lovita de realitate mi`am dat seama cat m`am schimbat.E logic, intr`un fel.Chiar daca am fost naiva, tot am evoluat.Si nu, sa nu crezi ca nu voi mai fi naiva.De ce sa nu recunosc?De ce sa par mai puternica decat sunt ?Stiu ca o sa fac intotdeauna greseala de a fi naiva pentru ca asa sunt EU…asta ma defineste.Si nici tu, nici altcineva nu ma va putea schimba.Poate doar eu, ajunsa la saturatie voi incerca, dar stiu ca`mi va fi imposibil.Pentru ca eu iubesc cu TOTUL.Nu iubesc in parti.Si asta inseamna sa fi naiv.Nu!Nu e o calitate.Nu ma mandresc cu asta, dar life goes ON, honey. Si nu putem schimba asta.

Inceput.

doar atat.